Timoc,Serbia/TimocPress/marţi, 17 noiembrie 2009/ - Demersurile pe care Belgradul le-a făcut pentru intrarea Serbiei în marea familie a Uniunii Europene au dat speranţe celor peste 300.000 de romani care locuiesc în cele 154 sate româneşti şi alte 48 localităţi mixte din zonele istorice sudul Dunării şi văile Timocului şi Moravei.
De aproape 200 de ani aceştia nu mai au bisericile lor, unele fiind distruse, alte preluate de Biserica Ortodoxă Sârbă, nu mai au învăţământ în limba maternă. Din această cauză, situaţia de astăzi în Serbia de nord-est este dramatică. Copii de azi nu mai ştiu să citească sau să scrie în limba română, iar cei în vârstă au uitat-o.
Din această cauză acţiunile unor entităţi culturale de a trimite cărţi în limba română în zonă trebuie salutată de întreaga opinie publică europeană, mai ales că în acest an în această parte a Serbiei au sosit, la românii noştri, patru delegaţii ale unor organisme internaţionale care au verificat la faţa locului problemele cu care se confruntă românii şi pentru a găsi soluţii la sensibilitatea situaţiilor critice create mai ales de Biserica Ortodoxă Sârbă şi de administraţiile regionale în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor bisericeşti şi la învăţătură în limba strămoşilor lor.
Cu toate că Belgradul a primit semnale că a sosit momentul să devină mai flexibil în ceea ce priveşte comunitatea românească din Timoc, nu au făcut nimic. Preotul Boian Alexandrovici este în continuare prigonit din cauza curajului lui de a construi o biserică românească la Malainiţa şi de a săvârşi Liturghia în limba română, directorul Federaţiei Românilor din Serbia, Duşan Pârvulovici, este obstrucţionat să-şi promoveze programele culturale în limba română, iar scriitorul Mihailo Vasielievici, responsabil cu cultura în oraşul Kladovo şi primar în Kladuşniţa, boicotat în întreprinderea sa de a lupta pentru păstrarea identităţii românilor.
La sfârşitul săptămânii trecute, Asociaţia Culturală ProEuropa din Craiova şi Fundaţia Culturală Lumina din Drobeta Turnu Severin au îndrăznit să treacă frontiera în Serbia ducându-i acestuia din urmă şi Mişcării Democrate a Românilor din Serbia, cu sediul la Zajcear, circa 200 bucăţi din lucrarea bilingvă a profesorului Valentin Băluţoiu – O istorie pentru românii de la sud de Dunăre.
Cartea a fost trecută, utilizându-se unele tertipuri, pe sub furcile caudine ale vameşilor sârbi, dar la nici un sfert de oră de la trecerea frontierei s-a solicitat donatorilor predarea acestor cărţi sub motiv că este pro-românească şi este un pericol întrucât poate să revolte românii împotriva… Împotriva cui ?, a fost întrebarea pe care au pus-o reprezentanţii celor două entităţi româneşti, întrebare la care nimeni nu a răspuns.
Lucrarea în cauză este inofensivă. Ea nu face nimic altceva decât să arate cititorilor ei adevărata istorie a românilor, indiferent în ce spaţii trăiesc ei. Ce i-au deranjat pe cei care au dispus vameşilor “rechiziţionarea” cărţilor? Greu de presupus. Ordinul însă a venit de la Belgrad. Aşa au declarat vameşii de la Gerdap I. Îi credem, dar alte întrebări nu ne dau pace. De ce nu au interzis intrarea în Serbia a istoriilor? Nu cumva pentru a fi mai siguri că astfel împiedică intrarea lor prin alte mijloace ?
Autorităţile sârbe sunt în dezacord total cu normele europene în ceea ce priveşte drepturile cetăţenilor minoritari. De ce vor acestea să-i ţină pe români departe de porţile Europei pe care Belgradul încearcă să le deschidă, nu ştim. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu o altă carte românească, dar graţie intervenţiilor agresive ale lui Duşan Pârvulovici, aceasta a ajuns la destinaţie, în Timoc.
Fără îndoială, autorităţilor sârbe le e frică de românii din Timoc. De ce, iar nu ştim, fiindcă ei îşi respectă ţara în care trăiesc, au luptat de-a lungul istoriei pentru ea. Din păcate nu acelaşi lucru se poate spune despre Serbia. Ea îi desconsideră pe românii ei.
Florian COPCEA




















