Loading ...
Malainiţa,Timoc,Serbia/cubreacov.wordpress.com/marţi, 17 noiembrie 2009/ - Ministerul Cultelor din Serbia se opune în continuare admiterii în legalitate a Protopopiatului Ortodox Român Dacia Ripensis, condus de părintele protopop Boian Alexandrovici, în cadrul Episcopiei Dacia Felix a Patriarhiei Române. Minoritatea română din Serbia de răsărit, fiind cea mai numeroasă minoritate etnică din ţară, nu are acces la asistenţă religioasă, învăţământ, presă de stat şi administraţie publică în limba maternă, acestea fiindu-i oferite exclusiv în limba sârbă.
Protopopiatul Dacia Ripensis a fost creat pentru asistarea religioasă a românilor ortodocşi de pe văile Timocului, Dunării şi Moravei, dar şi din Homolie, comunitate românească sud-dunăreană compactă supusă unui virulent proces de asimilare etno-lingvistică după anexarea la Serbia, în 1833, a celei mai mari părţi a vechii provincii autonome Marginea din Imperiul Otoman. Până atunci toţi românii ortodocşi, majoritari în provincie, cu bisericile şi mănăstirile lor, ţineau de Mitropolia Ungrovlahiei/Munteniei (Patriarhia Ecumenică de Constantinopol). Această minoritate, cuprinzând câteva sute de mii de membri, a făcut obiectul preocupărilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care a adoptat la 1 octombrie 2008 Rezoluţia nr. 1632 (2008) şi Recomandarea 1845 (2008) cu privire la situaţia minorităţilor naţionale din Voievodina şi a minorităţii etnice române din Serbia.
Printr-o scrisoare cu nr. 080-00-2/2009-02/1, datată cu 12 noiembrie 2009, secretarul de stat în ministerul Cultelor de la Belgrad, Dragan Ciurovici, îl anunţă pe părintele Boian Alexandrovici că are la dispoziţie 30 de zile (până la 12 decembrie 2009) pentru a remedia şapte aspecte din statutul Protopopiatului, care i se par ministerului Cultelor ca fiiind in contradicţie cu prevederile legale din Serbia. Principala cerinţă formulată de ministerul Cultelor este cea a schimbării titulaturii protopopiatului, invocând pretextul de neadmitere a lezării drepturilor Episcopiei Ortodoxe Române Dacia Felix (!), cu jurisdicţie în Banatul sârbesc (provincia autonomă Voievodina, la nord de Dunăre).
Acest pretext, imposibil de satisfacut, aminteşte de cerinţa repetată a autorităţilor Republicii Moldova (guvernele Sangheli, Ciubuc, Sturza, Braghiş) ca Mitropolia Basarabiei să-şi schimbe titulatura de vreme ce nu există o unitate administrativ-teritorială cu denumirea de Basarabia. În mod evident, scrisoarea secretarului de stat din ministerul sârb al Cultelor, Dragan Ciurovici, cuprinde un refuz nejustificat de examinare pe fond a cererii Protopopiatului Ortodox Român Dacia Ripensis de admitere în legalitate. Acest refuz nu este nici rezonabil, nici obiectiv şi contravine flagrant atât prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, document ratificat de Serbia, cât şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Guvernul sârb susţine prin gura domnului Dragan Ciurovici că titulatura Protopopiatului Ortodox Român Dacia Ripensis ar fi contrară legilor sârbe, uitând să precizeze dacă nu cumva acestea (şi chiar e cazul!) contravin normelor europene unanim acceptate şi aplicabile cu preeminenţă în cazul tuturor cetăţenilor sârbi.
Întrucât cazul Protopopiatului Ortodox Român Dacia Ripensis este unul ca şi tras la xerox după cel al Mitropoliei Basarabiei, trebuie să aduncem în mod special în atenţia guvernului sârb în exerciţiu că la 13 decembrie 2001 Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea sa pronunţată în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Moldova” a statuat următoarele: „Curtea reaminteşte de asemenea că în principiu, drepul şi liberatea de religie aşa cum este înţeleasă în Convenţie exclude aprecierea din partea Statului cu privire la legitimitatea credinţelor religioase sau a modalităţilor de exprimare a acestora” (paragraful 117); “Curtea reaminteşte că obligaţia de neutralitate şi de imparţialitate a Statului, aşa cum este definită de jurisprudenţa sa, este incompatibilă cu vreun oarecare drept de apreciere din partea Statului a legitimităţii credinţelor religioase, şi că această obligaţie îi impune Statului să se asigure ca grupurile opuzante, chiar provenind din acelaşi grup, să se tolereze. În cazul în speţă, Curtea estimează că Guvernul, considerând că Biserica petiţionară nu ar reprezenta un nou cult şi făcând să depindă recunoaşterea ei de voinţa unei autorităţi bisericeşti recunoscute, adică a Mitropoliei Moldovei, acesta şi-a trădat îobligaţia de neutralitate şi de imparţialitate. Astfel, este cazul să fie respins argumentul acestuia cum că refuzul de recunoaştere era necesar pentru a apăra legalitatea şi Constituţia Moldovei” (paragraful 123), apreciind totodată că „În aceste circumstanţe, Curtea notează că în lipsa recunoaşterii, Biserica petiţionară nu poate nici să se organizeze, nici să funcţioneze. Fiind lipsită de personalitate juridică, ea nu poate compărea în justiţie pentru a-şi apăra propriul patrimoniu, indispensabil exercitării cultului, în timp ce membrii săi nu se pot întruni pentru a desfăşura activităţi religioase fără a încălca legislaţia despre culte” (paragraful 129).
Scrisoarea ministerului Cultelor vine ca urmare a Hotărârii Curţii Supreme de Justiţie a Serbiei din 17 septembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 2940/09 intentat ministerului Cultelor de către Protopopiatul Ortodox Român Dacia Ripensis. Curtea Supremă de Justiţie de la Belgrad a anulat decizia ministerului Cultelor al Republicii Serbia nr. 080-00-2/2009-02 din 24 martie 2009 de suspendare a procedurii de examinarea a cererii de admitere în legalitate a protopopiatului. Totodată, Curtea Supremă sârbă a obligat ministerul Cultelor de la Belgrad să examineze pe fond şi să soluţioneze cererea Protopopiatului Dacia Ripensis.
Văzând toată această tărăşenie şi cunoscând îndeaproape situaţia culturală şi sprirituală încă precară a minorităţii române din estul Serbiei, o minoritate în continuare ameninţată, vreau să-l asigur pe părintele protopop Boian Alexandrovici şi pe toţi fraţii ortodocşi români din cuprinsul protopopiatului păstorit de sfinţia sa, că le stau pe deplin la dispoziţie pentru a le transmite bogata experienţă acumulată între 1994 şi 2009 în legătură cu dosarul Mitropoliei Basarabiei.