Loading ...
Drobeta-Turnu Severin, Romania/TimocPress/vineri, 07 mai 2010/ - Scriitorul Florian Copcea este şi un reputat jurnalist, editor al mai multor publicaţii, şi de mai mulţi ani redactor la principala agenţie naţională de presă, “Agerpres”, pentru Mehedinţi şi regiunea transfrontalieră România- Serbia. Ca scriitor este un bun cunoscător al literaturii române din Serbia, iar ca jurnalist este un bun cunoscător al realităţilor cu care se confruntă minoritatea naţională română din Serbia.
Dovadă stau cărţile pe care le-a scris şi acţiunile culturale pe care le-a întreprins pe ambele maluri ale Dunării, în România, în Serbia de răsărit şi în Voivodina. Amintim doar faptul că pentru gesturile sale culturale a fost declarat cetăţean de onoare al Uzdinului, localitate românească renumită din Voivodina, i s-a decernat distincţia de aur “Lumina” (Novi Sad, 2007), iar în plan publicistic este autorul unor imporatne lucrări, între care Scurtă istorie a poeziei româneşti din Voivodina (2003), Biserica românilor din Serbia de sud-est (2007), Istoriografia românilor din Serbia de nord-est (2009), iar, recent, Timoc. Dicţionar de evenimente (2010).
Această din urmă lucrare are un specific în raport cu celelalte: caracterul de document autentic pe care îl conferă participarea directă a autorului la majoritatea evenimentelor consemnate. Pentru că volumul este un jurnal-document al unor fapte semnificative pentru români, consemnate şi validate oficial (sub girul Agerpresului), dar este mai mult decât atât, întrucât se regăsesc şi comentariile avizate ale autorului, relatările sale despre o “… lume abandonată la porţile Europei, pe cât de fabuloasă, pe atât dantescă în contextual unor momente istorice. ”De aceea Florian Copcea nu este doar un cronicar al realităţilor în care supravieţuieşte istoric entitatea românilor/vlahilor din Serbia de răsărit, nu este doar un martor prezent al evenimentelor de acolo. El este un “mărturisitor”, pentru că în încrâncenările care au loc adesea este cineva care poate şi trebuie să fie obiectiv. Şi nu au fost puţine momentele în care problemelor românilor timoceni au fost mult tensionate.
Cartea conţine peste optzeci de titluri, majoritatea dintre ele fiind dedicate spinoasei probleme a redobândirii drepturilor românilor din această parte de lume de a-şi desfăşura viaţa religioasă potrivit credinţei lor strămoşeşti, religia ortodoxă sub oblăduire bisericii ortodoxe române. .Sunt relatate evenimente care vor rămâne în istorie despre strădaniile părintelui protopop Bojan Alexandrovici pentru afirmarea drepturilor religioase ale românilor, pentru înfiinţarea de biserici ortodoxe româneşti, pentru oficierea religioasă în limba română. Despre “odiseea” Părintelui Bojan şi a bisericii construite de el la Malainita se ştie în toată românitatea, dar şi în organismele îndrituite ale Europei. Faptele, harul duhovnicesc şi hotărârea neclintită de care dă dovadă Sfinţia Sa îi conferă de pe acum o aură apostolică întru salvarea credinţei strămoşeşti.
O altă parte imporatntă a lucrării se referă la demersurile organizaţiilor românilor/vlahilor din Timoc pentru recunoaşterea drepturilor specifice unei minorităţi naţionale de către statul sârb şi comunitatea internaţională. Sunt sugestive cuvintele unuia din liderii comunităţii româneşti din Timoc, adresate Înaltului Comisar OSCE pentru minorităţile naţionale, Knut Vollbaeck: ”Suntem în secolul XXI. Românii au dreptul la cultura străbună, la afirmarea naţională. Noi nu cerem altceva, decât să trăim alături de fraţii noştri sârbi şi să ni se respecte drepturile şi valorile cultural-istorice proprii. (p.84).
În fine, o altă temă vizată de autor este identitatea culturală, lingvistică şi istorică a românilor. Sunt consemnate evenimente referitoare la organizarea unor festivaluri folclorice, la participărea la festivaluri internaţionale de literatură română, la colocvii despre identitatea spirituală a românilor din Timoc, la editarea, tipărirea şi difuzarea unui manual de istorie a românilor din Timoc, la presa scrisă , la greutăţile întâmpinate pentru realizarea unor programe de radio şi televiziune de limbă română în aceste comunităţi. În acest context merită consemnat proiectul Federaţiei Românilor din Serbia prin care funcţionează prima agenţie electronică de ştiri de la sud de Dunăre (Timoc Press), prin care sunt editate şi difuzate ştiri despre toate ramurile neamului românesc.
Multe spune autorul în paginile acestei cărţi, dar şi mai multe deschideri oferă cititorului preocupat de o lume românească ce pare încremenită într-o istorie nedreaptă şi care pentru aceşti oameni este încă prezentă. Dar putem rezuma spiritul lucrării cu înseşi cuvintele autorului său: Valea Timocului “…este o zonă întinsă, cu privelişti încântătoare, în care la tot pasul auzi dulcea limbă română veche. Izvoarele istorice spun că românii timoceni populează nu mai puţin de 210 aşezări în nord-estul Serbiei şi alte aproape 40 de-a dreapta Timocului, în zona Vidinului (Bulgaria).”
În concluzie cartea (editată într-o ţinută grafică deosebită) este o cronică obiectivă, utilă românilor de pe ambele maluri ale Dunării, autorităţilor din ţările riverane şi de aceea se cere continuată periodic.
(Florian Copcea-Timoc. Dicţionar de evenimente, Editura Lumina, 2010,209 p.)
Gheorghe FLORESCU