Interviu

BOIAN ALEXANDROVICI

S-a născut într-o familie despre care a aflat târziu că este una de preoţi. O chemare tainică l-a făcut să păşească însă pe acelaşi drum. Boian Alexandroviic a ridicat prima biserică românească din Serbia, preot român ortodox din Valea Timocului, paroh de Mălainiţa și Remesiana, precum și protopop al Protopiatului Dacia Ripensis cu sediul la Nigotin

Timoc Press: S-a născut pe 5 ianuarie 1977, în Nigotin- Serbia. Este cleric al Bisericii Ortodoxe Române încă din 2005, când a fost hirotonit diacon la Mănăstirea Prislop şi preot la Schitul Retezat.
Viata lui Boian a fost încă de mic marcată de credinţa în Dumnezeu.

Boian Alexandrovici: Copilăria mea a fost poate câta mai ciudată, pentru că de mic, de la 5 ani, mi s-a băgat o dragoste faţă de Dumnezeu şi Biserică şi eu tot pe la biserici am mers.
Era perioada mai comunistă, erau interzise bisericile şi a fost foarte ciudat ca un copil să facă asta şi, de multe ori, s-a râs de mine.

Timoc Press: Pentru tânărul preot, dorinţa cea mai arzătoare este să vadă ca românilor de dincolo de Dunăre să li se recunoască identitatea.

Boian Alexandrovici: Noi nu ştiam ce suntem. Acasă ştiam că suntem români, vorbim româneşte şi, la un moment dat, a început o trezire, s-a deschis ceva în mine, am început să mă interesez de originea noastră.
Era în 1995, după ce a murit străbunica mea, mama lui bunică-miu… (muma mea e sârbă, iar tatăl meu e român) Deodată, s-a deschis ceva în mine, am început să mă interesez de originea noastră, ce suntem şi, pas cu pas, s-a ajuns la asta”.

Cum s-a îndreptat spre teologie

Boian Alexandrovici:De mic, ceva a ars în mine, am vrut să fiu preot, să fiu aproape de biserică. N-aş putea să explic asta, decât cu niscai dovezi pe care le-am aflat după ce m-am făcut preot. Şase strămoşi de-ai mei erau preoţi. Deci, strămoşi sunt rude, fraţi de-ai bunicilor, dar asta era în secolul XIX.

Timoc Press: În studenţie, după doi ani de teologie, a început să lucreze, iar munca s-a transformat în bucuria de a construi o biserică. Biserică în care astăzi, sute de români ascultă liturghia în propria limbă.

Boian Alexandrovici: Acum mai important îmi este decât să am scris că am şcoli, să facem ceva care să rămână în viitor. Am făcut ce am simţit că Dumnezeu mi-a dat şi ce cere de la mine. Aşa că, uite, s-a ajuns până în zilele astea în care sunt şi preot, şi slujesc, aia ce am dorit de când mă ştiu.

Condamnat la două luni de închisoare

Timoc Press: În 2003, a ridicat în Mălainiţa, din fonduri proprii, pe un teren aflat în proprietatea sa, prima biserică ortodoxă română din Serbia de răsărit. A urmat un conflict îndelungat cu autoritățile sârbe, care cereau demolarea lăcașului, invocând ilegalitatea acestei construcții, iar scandalul a ajuns să fie comentat şi în presa internațională.
În 2005, incidentul a fost discutat și la adunarea Consiliului Europei, iar la sfârșitul anului 2006, ipodiaconul Boian Alexandrovici a fost condamnat la două luni de închisoare, cu suspendare.

Boian Alexandrovici: A fost foarte greu. E greu când vreţi să construiţi ceva, dar când sunteţi şi împiedicaţi şi condamnaţi, vă daţi seama. Dar cu voia lui Dumnezeu, biserica a fost recunoscută, pentru că n-au avut voie să ne-o dărâme, că ne-am plâns Tribunalului din Strasbourg
(…) Noi am obţinut recunoaşterea bisericilor noastre, dar tot prin poteci pe care noi le-am găsit. Statul sârb pe unde a putut, ne-a împiedicat.

Timoc Press: Cuvinte de mulţumire

Boian Alexandrovici: Îi mulţumesc lui Dumnezeu, Prefericitului Părinte Daniel şi Prea Sfinţitului Părinte Daniil, pentru că dacă PS Daniil nu m-ar fi hirotonit pe mine, dacă n-ar fi înfiinţat Protopopiatul şi Parohia, dacă PF Daniel n-ar fi recunoscut asta, nimica n-ar fi fost.
Să le dea Dumnezeu sănătate la toţi, la toată lumea. Şi Prea Fericitului Daniel să-i dea Dumnezeu 100 de ani să conducă Biserica Ortodoxă Română, pentru că mult a făcut, mult face şi mult va face pentru români.

Îşi doreşte să fie ajutat mai mult

Timoc Press: Boian Alexandrovici locuiește acum în Mălainiţa, unde slujește în prima biserică ortodoxă în care limba liturgică este româna. Întrebat care este cea mai mare dorinţă a sa în acest moment, Boian Alexandrovici ne-a declarat:

Boian Alexandrovici: Să avem mai mulţi preoţi, să fim ajutaţi mai mult şi să construim biserici.

Timoc Press: Ce presiuni se fac asupra românilor de aici?

Boian Alexandrovici: Dacă îşi cer drepturi, oficial, atunci li se spune că se va face un nou Kosovo, că se face iar război şi fel de fel de lucruri de-astea. Eu le numesc, simplu, prostii. Nici ăia care le spun nu cred în ele, dar sperie lumea. „Dacă faci asta şi asta, va fi război. Şi vă daţi seama că dacă îi spune aşa unei bunici de 70 ani, ea zice „lasă, maică, numai să nu avem probleme.

Timoc Press: Cum vă privesc sârbii cu care convieţuiţi?

Boian Alexandrovici: Noi n-avem nicio problemă cu sârbii din zonă, cu poporul sârb. Trăim foarte bine cu ei. Poate că unora nu le place, dar nu condamnă ideea noastră. Avem mulţi prieteni care şi vin la noi, când avem vreo sărbătoare, ca fraţi ai noştri. N-au nimic împotriva noastră. Problema pleacă de la autorităţile locale şi, în primul rând, de la autorităţile bisericii sârbe din zonă.

Timoc Press: Ce-i place?

Boian Alexandrovici: Mi-ar plăcea să ajungem la o normalitate. Dacă există sat românesc, să se slujească iî românăşte, să se înveţe în şcoală limba română sau să fie acceptată limba maternă.

Timoc Press: Ce nu-i place?

Boian Alexandrovici: Înţeleg, dar nu-mi place că există mare frică şi nu-mi place că se fac presiuni asupra celor care n-au toate informaţiile, se îndoiesc sau au şi sunt fricoşi.

DUŞAN PÂRVULOVICI

De 12 ani, conduce Comitetul pentru Drepturile Omului din Nigotin, fiind şi coordonator pe problema minorităţilor şi asistenţă juridică. Se consideră român şi nu îi este ruşine să o spună în public sau în faţa autorităţilor ori de câte ori i se cere.

Timoc Press: Din păcate, numele îi este slav şi asta nu din vina alor săi.

Duşan Pârvulovici: Eu, personal, mă declar român când sunt întrebat la poliţie, tribunal, primărie şi aşa mai departe. Părinţii mei sunt români. Şi mama, şi tatăl meu, şi bunicii mei care au avut nume Lăpădat. După nume, putem să vedem că e român. Eu am nume slav, Duşan. Aia mi-a dat nume naşul, fără voie la mama mea. Aşa-i aici obiceiul, ca naşul să dea numele copilului. Şi naşul mi-a fost român, dar, uite, mi-a dat nume slav.

Timoc Press:Trăieşte dincoa de Dunăre şi spune că va trăi o mare satisfacţie atunci când limba lui maternă se va vorbi şi auzi peste tot. S-a născut în Valea Timocului, şi-a făcut studiile în capitala Serbiei şi este poate unul dintre puţinii care s-au mai întors pe pământul natal pentru o carieră.

Duşan Pârvulovici: Numai că m-am întors cu familia de acolo şi poate că sunt singurul tânăr care nu numai că s-a întors, dar locuieşte şi astăzi la sat şi lucrează la oraş. Cred că e un plus, nu un minus. Nu mă căiesc că m-am întors de la Belgrad.

Îşi ajută fraţii, şi ca jurnalist

Timoc Press: După terminarea studiilor, a rămas câţiva ani în Belgrad unde, nu numai că a înfiinţat Comitetul pentru Drepturile Omului, dar a şi luptat împotriva regimului de la acea vreme.

Duşan Pârvulovici: Puţin timp am lucrat şi în Parlamentul sârbesc. Am fost fondator şi membru al unui partid al ţăranului, pe timpul lui Miloşevici, când a fost foarte greu să fii în opoziţie, anii `90. M-am luptat până pe 5 octombrie 2000. Atunci eram activist la ONG, nu mai eram membru la niciun partid şi am lucrat împotriva regimului şi pot să spun că aia-mi este un CV foarte bun cu care pot să ies întotdeauna în public.

Timoc Press: Toată tinereţea şi-a petrecut-o departe de casa părintească. După liceu a plecat la Belgrad, apoi a făcut armata în Croaţia şi s-a întors în Valea Timocului când aproape s-au terminat şi războaiele din Serbia.
Şi pentru că dintotdeauna şi-a dorit ca românii de dincolo să aibă aceleaşi drepturi cu ceilalţi, a acceptat imediat propunerea Comitetului Helsinki de la Stockholm să lupte pentru drepturile minorităţilor, înfiinţând organizaţia.

În acest moment, avocaţii comitetului pe care îl conduce au un proces la Strasbourg pentru a-l ajuta pe preotul Boian Alexandrovic, ctitorul bisericii româneşti din Malainiţa, condamnat la un an puşcărie.

Duşan Pârvulovici: Acum suntem cu procesul la Strasbourg. Am câştigat toate procesele. Biserica e cunoscută, iar acum avem proces pentru Boian care e condamnat cu un an la puşcărie, pentru a fost ctitor. Cred că vom câştiga şi acolo, iar ceea ce e interesaant e că avem avocaţi sârbi, jurişti sârbi.

Timoc Press: Pe lângă activitatea din organizaţie, Dusan conduce, de cinci ani, Federaţia Românilor din Serbia, dar şi agenţia de presă Timoc Press, având pagini în română, sârbă şi engleză.

A avut şi o redacţie în limba română la televiziunea regională, pe care însă statul a închis-o. Cu toate acestea, Duşan nu se lasă şi se gândeşte acum la un proiect legat de internet.

Timoc Press: Care e cel mai mare vis al tău?

Duşan Pârvulovici: Visul meu e să aud, când dau drumul la televizor, limba mea maternă. Când trec, undeva, la o instituţie, să fiu întrebat în limba mea maternă ce-mi trebuie, dacă vreau să cumpăr presă sau gumă de mestecat, să mă întrebe şi să mi se răspundă în limba română.

Timoc Press: Care este cea mai stringentă problemă pe care o ai în organizaţie?

Duşan Pârvulovici: La noi în casă se vorbeşte româneşte. În fiecare casă, dar şi pe stradă poate să se audă românii că vorbesc româneşte, iar Negotinul e un oraş unde 75% locuiesc români, dar n-avem nimic în limba maternă. Limba română, oficial, nu e cunoscută în Timoc. N-avem şcoli în limba maternă, n-avem slujbă la biserică în limba maternă.

Timoc Press: Ce-i place la Duşan?

Duşan Pârvulovici: Îmi place ca omul să fie ceea ce este. Urăsc omul cu două feţe. Îmi place ca omul să fie aşa cum este el, natural, chiar dacă nu e pe voia mea, dar să fie el însuşi. Să ştiu că vorbesc şi vorba aia a rămas vorbă”.

Timoc Press: Ce nu-i place la Duşan?

Duşan Pârvulovici: Omul cu două feţe. Nu-mi place să vorbesc una şi să fac alta şi nu-mi place niciodată, la om, să-i spun aia ce vrea el să audă.

PREDRAG BALAŞEVICI

Predrag Balaşevici, preşedintele Partidului Democrat al rumânilor din Serbia, (PDRS):
Partia Democrată a Rumânilor din Sârbie, PDRS este singura organizaţie politică care se ocupă
cu problemele politice ale românilor din estul Serbiei

 
 
Timoc Press: O scurtă prezentare a dumneavoastră …

Predrag Balaşevici: Mă numesc Predrag Balaşevici, sunt născut într-un sat românesc numit Podgoraţ, din valea Timocului Negru, Bolievaţ. Şcoala generală am terminat în satul Podgoraţ, Liceul de medicină în Zaiecear, iar Facultatea de medicină în Craiova. Lucrez ca medic în Bor, sunt căsătorit şi am un băiat şi locuim în Bor. Sunt fondatorul ONG Ariadnae Filum şi al organizaţiei politice PDRS, al cărei sunt preşedinte, deasemenea sunt fondator şi preşedintele Comitetului de conducere al Federaţiei rumânilor din Sârbie şi prim vicepreşedinte al Consiliului naţional al minorităţii naţionale rumâne din Serbia.

Timoc Press: Partidul pe care îl conduceţi? Este respectat pe scena politică sârbă?

Predrag Balaşevici: Partia Democrată a Rumânilor din Sârbie, PDRS este singura organizaţie politică care se ocupă cu problemele politice ale românilor din estul Serbiei, chiar dacă este formată 25.04.2004 la alegerile pentru Adunările comunale, numai după 5 luni de la formare intră în Parlamentul Borului şi Bolievaţului. Este pentru prima oară în istoria românilor (vlahilor) când sunt reprezentaţi de apartenentul lor, din organizaţia lor politică, au fost cazuri în care românii s-au aflat în Parlament, dar prin intermediul organizaţiilor politice sârbeşti. PDRS duce tratative cu o mare organizaţie politică sârbească de a ieşi împreună, pentru a intra în Parlamentul Republucii , însă nu este exclusă combinaţia cu încă o organizaţie politică. PDRS conduce campania pentru Legea cu privire la reprezentarea minorităţilor naţionale în Parlamentul Republicii şi campania de împăcare politică a românilor (vlahilor). PDRS consideră că la alegerile viitoare va fi prezentă în toate localităţile unde trăiesc românii, prin intermediul Comitetelor sale, pe care le va avea în toate localităţile.

Timoc Press: Care este situaţia românilor din Timoc?

Predrag Balaşevici: Începutul organizării românilor din Timoc a avut loc la începutul anilor 1990, prin formarea de ONG şi organizaţii politice. După 05 octombrie 2000 s-a mărit numărul de ONG, ca mai apoi, la începutul acestui an, toate organizaţiile importante şi relevante care se ocupă cu problemele românilor, să se unească în “Federaţia Rumânilor din Sârbie” şi astfel să se lupte pentru atingerea ţelurilor lor.

Timoc Press: Care este situaţia economică a românilor timoceni?

Predrag Balaşevici: Serbia trece prin tranziţie, astfel încât toate comunităţile minoritare împart soarta poporului majoritar. Standardul din Serbia este foarte mic, deoarece economia este distrusă datorită finanţării acţiunilor militare pe teritoriul fostei Iugoslavii, având în vedere că aici Serbia a jucat un rol important. Este important de amintit, de pildă, aşa numiţii “gasterbaiteri”, care sunt în proporţie de 90% români (vlahi) din Negotin, Cladova, Pojarevaţ, Gradişte şi Ciupria, care s-au îmbogăţit enorm în ţările vest-europene, iar capitalul lor l-au investit în domeniul imobiliar din Serbia, aflându-se la cea de-a treia generaţie care se află departe de căşile lor şi se pune întrebarea dacă se vor întoarce vreodată.

Timoc Press: Care sunt cele mai mari probleme ale românilor din Valea Timocului, din Serbia?

Predrag Balaşevici: Criza de identitate a durat foarte mult, astăzi s-a maturizat o nouă generaţie tânără de români care încearcă să oprească acestă criză de identitate prin oferirea unor alternative în ceeea ce priveşte conştiinţa naţională şi organizarea. Precum celelalte minorităţi din Serbia şi noi vom avea Consiliul Naţional al nostru şi astfel vom rezolva problema întrebuinţării limbii române în şcoli, presă, biserică şi oficial, precum şi finanţarea din partea statului sârb. Astăzi toate acestea nu le avem, însă se vede rezultatul asimilaţiei din numele şi prenumele românilor de astăzi şi din relaţile Bisericii ortodoxe Sârbe cu (românii) vlahii, cum ne numesc în Serbia.

Timoc Press: Mai există cultură românească în Timoc, respectiv Serbia?

Predrag Balaşevic: Este caracteristică cultura română (vlahă), atât din punct de vedere al religiei, cât şi al mitologiei, obiceiurilor de înmormântare (parastasele - pomenile, horile care se dau în pomenirea morţilor…), folclorului, veseliei, sărbătorilor… Există foarte multe asemănări cu cele ale românilor din Voivodina, Banat, Oltenia, Bulgaria, Macedonia… Este vizibilă diferenţa dintre obiceiurile şi cultura din satele sârbeşti şi româneşti (vlahe).

Timoc Press: Situaţia lăcaşului de cult de la Mălainiţa?

Predrag Balaşevici: Mălainiţa este istorie pentru românii contemporani şi un exemplu pentru toţi ceilalţi. Cu credinţa ctitorului şi perseverenţa avocaţilor de a se realiza ceea ce este drept şi în conformitate cu legile pozitive ale Serbiei, s-a ajuns până la rezolvarea problemei legate de construirea lăcaşului de cult şi renunţarea la dărâmarea acestuia de către stat. Din păcate, a rămas deschisă problema Bisericii Ortodoxe Române din Mălainica în legătură cu autoritatea, iar în ceea ce o priveşte astfel se va şti şi soarta celorlalte lăcaşuri de cult din Serbia unde trăiesc românii.

Timoc Press: Situaţia burselor. Se mai dau cu aranjamente, pe pile?

Predrag Balaşevici: Bursele nu reprezintă o problemă, deoarece se dau studenţilor, problema este faptul cum se ajunge a fi student, se face referinţă la selecţie, cine face şi cum face această selecţie. Sunt necesare cadre din domeniul limbii, jurnalisticii, pedagogiei, istoriei, etnologiei şi teologiei. Asest lucru ar trebui să fie un ajutor pentru bobocii de naţionalitate română din primul an de facultate şi nu pentru oricine care nu poate să se înscrie adeseori la facultatea de medicină din Serbia, fie că este vorba de finanţe sau ştiinţă.

Timoc Press: Ce fel de probleme au românii cu autorităţile sârbe?

Predrag Balaşevici: Cu autorităţile sârbe avem probleme de dialog, însă cu organele republicii dialogul există şi avem rezultate, ceea ce nu se poate spune şi despre autorităţile locale.

Timoc Press: Relaţia cu autorităţile române?

Predrag Balaşevici: Cu autorităţile române este, deasemenea, problemă de dialog, cum se ajunge la acest dialog, autorităţile nu manifestă înţelegere pentru problemele noastre. Fiecare conversaţie se inchee cu un răspuns înainte pregătit din partea autorităţilor române. Rezolvarea problemelor noastre expuse se găseşte în mănuşi, rezolvare care este câteodată chiar nefavorabilă pentru noi.

Timoc Press: Ce aşteaptă românii timoceni de la autorităţile sârbe?

Predrag Balaşevici: Din partea autorităţilor sârbeşti, noi cei din Timoc, aşteptăm să respecte legile pe care le-au promulgat, poate la presiunea factorului internaţional, însă altele nu există.

Timoc Press: Dar de la autorităţile române?

Predrag Balaşevici: Din partea autorităţilor române aşteptăm o politică de lobby cu autorităţile sârbe şi Lege (i) referitoare la românii din afara României.

Timoc Press: Cum vedeţi legislaţia vamală actuală a României?

Predrag Balaşevici: Vizele reprezintă o problemă pentru ambele ţări, o problemă care este tot mai mare pentru noi românii din Serbia, problemă care posibil să fie şi de nerezolvat prin introducerea vizelor Shengen. Astăzi le este permis unor aşa numite organizaţii să facă o afacere mare cu vizele gratuite. În loc să fie suficient ca fiecare român din Serbia să primească viză, indiferent de apartenenţa sa în vreo organizaţie, prin primirea unei garanţii din partea unor organizaţii înregistrate ale românilor din Serbia, că este de nacionalitate română.

Timoc Press: Care sunt principalele acţiuni care ar trebui întreprinse de statul român pentru ajutorarea etnicilor români din Timoc, respectiv Serbia?

Predrag Balaşevici: Pe lângă amintita politică de lobby cu autorităţile sârbe şi internaţionale, aranjarea regimului vizelor, este foarte important şi deschiderea unui Consulat în regiunea Timocului, a mai multor frontiere de trecere, de exemplu Porţile de Fier II, o mai mare prezenţă a economiei, culturii şi activităţii româneşti la noi.